Mânăstirea Cheia Dec 14, 05:04 PM


În mica depresiune de la poalele munţilor Ciucaş, într-un minunat cadru natural, la confluenţa Telejenelului cu pârâul Tâmpa, aproape de Pasul Bratocea, (frontiera ce separa odinioara Valahia de Transilvania) mânăstirea Cheia a avut un rol important în menţinerea legaturilor frăţeşti între românii de pe cele două părţi ale Carpaţilor.

După tradoţia orală conservată în zonă şi în mânăstire, se menţionează pentru prima dată un aşezământ monahal pe aceste meleaguri în cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Este vorba de un schit de lemn , fondat de câţiva ciobani din Săcele (Braşov) spre anul 1700 şi distrus de turci în 1777. În 1790 a fost ridicat noul schit având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, schit distrus de incendiu în 1832. În locul unde se găsea altarul acestei biserici, se află azi un aghiazmatar utilat pentru sfinţirea apei în ziua Bobotezei, în ziua Hramului sau în alte mari sărbători bisericeşti. Actuala biserică , având hram “Sfânta Treime” şi “Adormirea Maicii Domnului” s-a menţinut în forma sa iniţială până în zilele noastre şi a fost ridicată în 1835 prin grija celor doi ieromonahi Damaschin şi Iustin , originari din Transilvania şi veniţi în această regiune de la mănăstirea Căldăruşani, centru de renaştere spirituală a bisericii valahe. Cei doi fondatori sunt îngropaţi la dreapta şi la stânga altarului. După inscripţia votiva de la intrarea în naos reiese că Damaschin a fost în acelaşi timp şi primul stareţ. Din aceeaşi inscripţie aflăm că biserica a fost sfinţită la 20 iulie 1839 de către episcopul Chesarie din Buzău. Din punct de vedere arhitectural, biserica Mânăstirii Cheia aparţine stilului tradiţional muntenesc, cu pridvor specific arhitecturii românesşti. Este o construcţie masiva de 23 de metri lungime şi 6,5 metri laţime, cu trei turnuri, care conferă eleganţă monumentului, operă a meşterilor locali. Fresca interioară şi cea exterioară , terminate la 26 august 1839 sunt opera pictorului Naum Zugravul, în concordanţă cu cerinţele planulului ortodox iconografic naţional.

Iconostasul din lemn sculptat şi aurit, o remarcabilă operă de artă, a fost realizat de meşteri vienezi în stil baroc, fiind donaţia vrednicului episcop Chesarie al Buzăului. Icoanele împărăteşti, de o mare frumuseţe, sunt opera renumitului pictor român Gheorghe Tattărăscu . Ulterior au fost argintate de către meşterul Lazăr din Ploieşti.

De jur împrejurul bisericii se află chiliile călugărilor , în partea vestică a incintei se află clopotniţa . Cea originală de lemn a fost înlocuită cu una de piatră şi cărămidă în timpul patriarhului Justinian. În partea nordică se află Paraclisul cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, ridicată între 1924-1927 de către stareţul Grigorie Georgescu. Paraclisul , în formă de cruce, are un turn deasupra naosului, fiind pictată în ulei în stil neobizantin de către pictorul Grigore Cepoiu din localitatea Izvoarele – Prahova. Iconostasul , sculptat în lemn de cireş de sculptorul Profilescu, precum şi stranele sunt veritabile opere de artă. În naosul *Paraclisului * s-au păstrat până în prezent patru icoane împărăteşti pictate de pictorul Constantin în decembrie 1799 şi aparţinând fostei biserici. Frumuseţea şi liniştea locului oferă o reconfortare duhovnicească credicioşilor care vin aici pentru cunoaşterea frumuseţii serviciilor religioase oficiate în biserică. Stareţ protosinghel Damian Toderiţă. Pliantul de prezentare al mânăstirii.

Recomandă articolul unui prieten! Tipăreşte pagina

 

Comentarii