CONDIŢII CLIMATICE - Munţii Noştri nr. 34 Ciucaş de Maria Rodica Niculescu Nov 9, 08:50 PM

Clima Masivului Ciucaş se încadrează în ţinutul climei de munţi cu altitudine mijlocie (800-1700 m) şi, mai puţin, în clima munţilor inalţi. Ea este ceva mai caldă decit cea din masivele inalte ale Carpaţilor, fapt care se reflectă şi în extensiunea mai redusă a pajiştilor subalpine propriu-zise, faţă de alte masive montane din ţară. Configuraţia reliefului, văile care taie adinc masivul au generat diferenţe relativ insemnate pe verticală, între poalele muntelui şi Vîrful Ciucaş fiind o diferenţă de nivel de aproximativ 1 000 m. Pînă în prezent, lipsa unor staţii meteorologice în perimetrul apropiat a făcut să nu putem dispune da date înregistrate direct din masiv, ci corelate cu cele obţinute de la staţiile apropiate. Staţia automată de pe Muntele Chiruşca, aflată în construcţie, va face ca în viitor datele meteorologice să reflecte mai exact situaţia climatică a masivului. De asemenea, staţia meteorologică de la Cheia, recent înfiinţată, după un şir de ani va putea furniza date preţioase în acest sens.
Culmea inaltă a Ciucaşului este caracterizată prin temperaturi medii anuale de 1-2°C şi mai ridicate în staţiunea Cheia (în jur de 4°C). Iarna, media lunii ianuarie prezintă valori cuprinse intre -8 … -9C pe creste şi -6… -7°C la Cheia, iar vara media lunii iulie ajunge la 10-12°C pe creste şi 15-16°C la Cheia. Amplitudinea termică însumează astfel valori de 18,5-19° pe creste şi 20° la Cheia. Prima zi cu temperatura medie în jur de 0°C este aproape de 1 aprilie. Intervalul cu temperaturi medii zilnice de 0°C este de 140-150 zile pe creste şi circa 220 zile la Cheia.
Precipitaţiile care cad în Masivul Ciucaş sînt relativ abundente, dar acestea prezintă variaţii în privinţa repartizării lor sezoniere. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1 200 mm spre poalele muntelui şi de 1 300-1 350 mm pe culmi. În semestrul rece ea scade la circa 350 mm la Cheia, pe creste ajungînd pînă la 400 mm. În semestrul cald, media precipitaţiilor este în jur de 500 mm la Cheia şi aproape de 600 mm pe creste. În timpul unui an precipitaţiile se produc într-un număr de aproximativ 160-180 zile, cele mai abundente fiind repartizate în intervalul mai-iulie; în timpul averselor excepţionale, ploile pot totaliza 50-100 mm. Cele mai puţine precipitaţii cad la sfîrşitul verii şi începutul toamnei, cînd vremea devine mai stabilă. Atunci se pot face cele mai frumoase excursii, în ciuda fap-tului că zilele sînt ceva mai scurte, la aceasta contribuind şi peisajul neasemuit de variat prin coloritul pădurii.
Stratul de zăpadă destul de abundent în Ciucaş apare, de obicei, începînd din luna octombrie şi se menţine pînă la jumătatea lunii mai, în special pe versanţii cu expunere nordică şi nord-vestică. Numărul anual de zile cu strat de zăpadă este de 150-180 în regiunea înaltă şi de numai aproximativ 100 zile la Cheia. Viscolele, mai frecvente pe creste, în locurile deschise, se produc în ianuarie şi mai ales în februarie şi sînt caracterizate prin viteza mare a vîntului şi prin scăderea temperaturii, prelungită după încetarea acestuia, precum şi prin cantităţi mari de zăpadă. Tinînd seama de zăpezile abundente şi de durata mare a stratului de zăpadă, cea mai indicată perioadă pentru practicarea sporturilor de iarnă este ianuarie – începutul lui martie, uneori aceasta prelungindu-se ori scurtîndu-se, în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv.
Un fenomen aparte, care se înscrie în peisajul de iarnă prin frumuseţea lui, este chiciura, produsă pe timp de ceaţă, în perioode cu umiditate ridicata, cu temperaturi scăzute şi vînt. Chiciura imbracă crengile pomilor într-o dantelă de cristale minuscule înrămurate, ce conferă arborilor un minunat veşmînt sărbătoresc de iarnă. Durata de strălucire a soarelui însumează în Masivul Ciucaş un număr de peste 1800 ore anual. Cu toate acestea, numărul de zile în intregime cu cer senin nu depăşeşte anual 40 zile, mai frecvente în septembrie şi jumătatea lui octombrie, pe cînd zilele cu cer acoperit insumează 120-140 zile. Nebulozitatea oscilează intre 6,5-7,0 zecimi, în funcţie de altitudine. Rămîn insă neşterse imaginile pe care şi le oferă acele zile geroase de iarnă sau cele după ploile torenţiale, cînd cerul fără o pată de nor contrastează puternic cu creasta de argint a Ciucaşului; iar dacă atunci te afli pe creastă poţi avea una din cele mai frumoase şi cuprinzătoare perspective, asupra munţilor înalţi suspendaţi deasupra unui nivel general de ceaţă.
In Masivul Ciucaş cea mai mare frecvenţă o au vînturile din sectorul nord-estic (Crivăţul), care aduce viscolele, şi din vest – Vîntul de Vest – bogat în precipitaţii. Văile, prin direcţie şi adîncime, modifică, local, direcţia vînturilor, canalizîndu-le în lungul lor. În general, viteza medie anuală a vînturilor este de 4-5 m/s, ea mărindu-se la 7 m/s pe culmi. Desigur, zona cea rnai expusa este creasta, lipsită de obstacole, zonele cele mai adăpostite fiind regiunile mai joase ale masivului, mai împădurite. Nu rareori, pe creste întîlnim molizi chirciţi datorită vînturilor puternice sau pe cei cu coroana ,,în steag”, lipsiţi de crengi în partea dinspre care bate vîntul puternic. Ca mai în toate regiunile muntoase, şi în Masivul Ciucaş se remarcă brizele de munte – vale formate, ziua, prin aerul cald care urcă spre inălţimi şi, noaptea, prin aerul rece ce coboară de-a lungul pantelor. Unul dintre fenomenele meteorologice care interesează turismul montan este ceaţa; ea se produce în tot cursul anului, dar mai frecvent în sezonul rece si îngreuiază vizibilitatea, în special pe creastă. Pentru evitarea accidentelor şi a rătăcirilor, se recomandă respectarea riguroasă a potecii marcate.

Recomandă articolul unui prieten! Tipăreşte pagina

 

Comentarii