Valea Teleajenului-o picatura de geografie,o picatura de istorie Apr 3, 09:44 PM

Intr-o anumita perceptie unii munti sunt mai batrani,iar altii mai tineri.Cred ca aceasta diferenta nu este data de varsta geologica a fiecaruia,cat mai degraba de oamenii care se invart in jurul lor,de istoria mai indepartata,ori mai apropiata de zilele noastre,cu care ei ne ies in intampinare. La ,,batrani“as incepe lista cu Muntii Macinului,zona Dobrogei de nord mustind de istorie straveche,la tot pasul intalnindu-se urme de umanitate veche,necropole precrestine,bazilici din vremi apostolice,castre romane,cetati din feudalismul timpuriu etc. Cam ,,de-un leat“cu acestia gasim in celalalt capat de tara Muntii Cernei.Aici descoperim urmele de viata ale romanilor,care veneau sa-si caute leacul in apele sacre ale lui Hercule. Batran poate fi socotit si Ceahlaul,cu legendele lui si cu atmosfera inefabila de munte sfant al romanilor. Munti tineri?Aici lista nominalizarilor e mai usor de intocmit:Piatra Craiului,Postavaru,Fagaras…In Fagaras ,,maximul de presiune“al aerului tineresc se intalneste un Caldarea Balii,locul de fite al celor care nu pot urca pe munte decat cu masina. Dar Ciucasul?E el un munte batran,sau unul tanar?Dam u fuga pana acolo,vedem ce e de vazut,ascultam ce trebuie auzit si hotaram dupa aceea impreuna.Ok? Principala cale de acces spre inima muntelui este Valea Teleajenului.Pana la varsarea in Prahova raul strabate valea pe o lungime de 113km si are un bazin hidrografic de 1500km patrati.Noi ne vom incepe calatoria de la izvoarele sale,sau nu,chiar de la locul de formare al vaii,caci apele sale apar la lumina zilei ceva mai jos si asta datorita stratului gros de cca. 800m de conglomerate permeabile din care e alcatuit Muntele Ciucas. Vom merge spre extremitatea nordica a Culmii Zaganului,acolo unde aceasta intalneste creasta principala a Carpatilor.Aici se afla cumpana de ape intre vaile Teleajenului si Telejenelului.Daca o picatura de apa venita din inaltul cerului ar avea de ales intre cele doua vai… Presupunem ca a ales Valea Teleajenului.Ei bine,ea ar trebui sa se strecoare inca de la inceput pe distante de vreo 2km pe o vale de torent seaca,destul de larga si napadita de afenisuri. Pe la jumatatea distantei,in dreptul unei sei mai joase(Saua Chirusca)ar trece pe langa Refugiul lui Sandel,sau ce a mai ramas din el. Mai jos,cand valea se adanceste intre versantii impaduriti ai Muntelui Rosu si Muntelui Chirusca,va trece pe langa o stana,asezata numai bine ca la ape mari dejectiile de la animale sa ajunga la izvoarele de mai jos si la captarile pentru fabrica de imbuteliere a apei plate in Valea Berii.(Auzi ce aberatie:intr-un loc cu nume predestinat,Valea Berii,sa faci o fabrica de imbuteliat apa chioara.) Izvorul Teleajenului e amenajat sub forma unei fantani cu sipot.Aceasta poarta numele profesorului Nicolae Ioan,presedinte al Societatii turistice ,,Romania Pitoreasca”,cea care a construit in anul 1937 Cabana Ciucas.Fosta cabana. Iesite la largime,apele tanarului rau strbat poiana de la Valea Berii.Toponimul vine de la denumirea slava a unui loc de trecere:,,ber”-a tece,trecere. La capatul de jos al poienii raul intalneste panglica de asfalt a DN1A pe care o va insotii aproape 1km,la acelas nivel,pe partea dreapta. Deodata imprejurarile se schimba dramatic:versantii abrupti si foarte apropiati ai muntilor Balabanu si Babes obliga firul de apa sa se arunce mai intai in cateva cascade spectaculoase,apoi sa se strecoare printre stancile pravalite,undeva,jos de tot,pe fundul adanc al vaii.E sectorul cel mai salbatic al Vaii Teleajenului,zona numita Cheile Cheitei.Acest toponim a dat numele localitatii Cheia si nu banala cheie de usa,cum aparea in unele reclame din vremuri ceausiste:,,Cheia sanatatii in satatiunea Cheia”. La inceputurile sale in localitatea de care facem vorbire fiinta doar Manastirea Cheia.

Prima constructie a acestei lavre ortodoxe a fost ridicata in anul 1768.Ea va fi distrusa din temelii de catre turci in timpul razboiului ruso-turc din anii 1769-1774.

Se spune ca doi ciobani din Salistea Sibiului,trecand cu turmele pe aceste meleaguri si atrasi de ospitalitatea locului,s-au hotarat sa recladeasca vechea biserica,sa lase oieritul si sa treaca la cele sfinte.Si-au vandut turmele si cu banii au ridicat noua biserica in anii 1835-1839,Damaschin Ieromonahul unul din cei doi ciobani,devenind si primul staret al manastirii. La pictura interioara va contribui si pictorul pasoptist Gheorghe Tattarescu(1820-1894). Paraclisul din curtea manastirii,cu o frumoasa tampla de stejar sculptat,are pictura realizata de Gheorghe Cepoiu (?) din Maneciu. La inceputurile sale (adica prin 1894)satul Cheia se numea Teleajen si cuprindea cca.30 de gospadarii,in majoritate mocani veniti din Ardeal. Cu forte sporite datorate prinosului de ape aduse de Paraul Tampa tocmai de sub Crestele Zaganului,Teleajenul strabate Poiana Ardelea cale de mai bine de 5km,pana la Mogos,locul unde se desprinde drumul de acces spre Valea Stanii. In sectorul urmator,de peste 15km lungime,pana la localitatea Maneciu,raul strabate o zona montana impadurita,avand pe stanga fetele mai inclinate ale Muntelui Clabucetul Maneciului(1460m alt.),iar pe partea dreapta culmile prelungi desprinse din spinarea garbovita a Muntilor Grohotis(Vf.Grohotis 1767m alt.). Pe acest sector raul primeste cea mai o adevarata salba de paraie:Plesul si Paraul lui Iepure pe stanga,Mogosul,Stancea,Bobul,Carpenul,Valea Popii,Oratile si Molivisul pe partea dreapta. La 8km de la plecarea din Cheia apele Teleajenului trec pe langa Manastirea Suzana,situata intr-o fermecatoare pozitie naturala.Confluenta in acest loc cu Stancea pe de o parte si Paraul lui Iepure de partea cealalta taie in branistea vaii o adevarata cruce de argint,cum frumos o descrie Alexandru Vlahuta in anul 1908. Manastirea a fost fondata in anul 1740,de catre Stanca Arsicu,o femeie instarita din Sacelele Brasovului.Ea a fost si prima stareta a manastirii,cu numele monastic Suzana. De notat ca pe la 1880 stareta era Natalia Perlea,matusa lui Ionel Perlea,marele dirijor roman. Iesite din munte,apele inspumate ale Teleajenului ajung sa se linisteasca sub oglinda verde a lacului de acumulare de la Maneciu. Ajunsa in acest los,picatura noastra de ploaie ar putea avea mai multe destine:sa alimenteze cu apa localitatile de pe vale,pana la Ploiesti,sa produca 36,36Mw in centralele electrice de la Maneciu,Izvoarele si Valenii de Munte,ori sa potoleasca setea a peste 2500ha de culturi agricole. Sa ne intoarcem la cumpana de ape a Zaganului si sa vedem ce i-ar fi rezervat picaturii de ploaie cealalta vale,Valea Telejenelului. Pe fata estica a muntelui ar fi trebuit sa parcurga un sector de peste 6km de albie seaca,mai intai pe pante verzi,smaltuite cu jarul smirdarului in luna iunie.Apoi valea strabate sectorul extrem de ingust al Cheilor Vaii Stanii.Cheile sunt taiate in straturi de conglomerate(si nu in calcare,ca majoritatea cheilor)si de aceea au patul uscat al vaii format din pietre rotunde,pietrisuri si nisipuri,toate martore ale viiturilor mari de la ploile de vara. Aproape de iesirea din defileu apele Paraului Valea Stanii razbat la lumina zilei printr-un izbuc puternic aflat sub un prag de stanca.Apele limpezi clipocesc voioase peste prundisul de calcare albe aduse de torenti din Culmea Suvitelor.(Cum am un teren langa Cabana de vanatoare,poate ca ar trebui sa-mi trag si eu o fabrica de apa…) In marginea poienii de la Valea Stanii apele se infratesc cu cele din Paraul Alb,Paraul Cetatii.Boncuta si Zavoarele si dau nastere raului Telejenel. Pana sa ajunga la lacul de acumulare de la Maneciu,raul strbate 18km de paduri,avand in stanga culmile domoale ale Muntilor Tatarului,iar in dreapta plaiurile prelungi ale Clabucetului.Pe la jumatatea distantei,in locul numit Schinda,Telejenelul isi vantura apele peste pragul unei cascade de aproape 10m inaltime. Desi cele doua rauri isi unesc fortele in lacul de acumulare,in aval de baraj valea largita e aproape seaca,apele urmand un curs subteran pentru a fi de folos celorlalte doua hidrocentrale.Aici,in coasta malului stang,isi dezvelesc maruntaiele geologice Rapa Rosie si Rapa Neagra,nume ce le vin de la culorile gresiilor si marnelor din care sunt formate. In dreptul localitatii Izvoarele Teleajenul primeste de pe partea dreapta un afluent viguros,Crasna,pe malurile caruia,5km mai sus,se poate ajunge la Manastirea Crasna. La confluenta cu Paraul Drajna,pe cel mai sudic promontoriu al unor dealuri subcarpatice se afla ruinele castrului roman de la Cetatuia.In apropierea lui,pe campul de la Teisani au avut loc batalii emblematice pentru istoria neamului(de care vom aminti ceva mai incolo,la capitolul de istorie). Dincolo de Valenii de Munte raul trece pe langa dealuri inalte,formate din nisipuri cuartoase,folosite candva la fabrica de sticla de la Scaieni.(De unde si expresia:,,stai mai jos ca nu vad scrisul,ce,ai neamuri la Scaieni?”) Ajungem la Lipanesti si trebuie neaparat sa ne abatem 2km sare dreapta,pentru a vedea Manastirea Zamfira pictata de Nicolae Grigorescu. Spre sfarsitul calatoriei sale Teleajenul strabate o parte a Campiei Romane si in dreptul localitatii Gherghita isi varsa apele in Prahova.Imi amintesc de o poezie in care Prahova era asemanata cu o sfioasa printesa harazita unui tanar print.Teleajenului. Poezia se numea ,,Prahova”,dar autorul?Sa fie oare Arghezi? Dealungul intregii sale istorii,Valea Teleajenului a fost o importanta cale de legatura intre Podisul Transilvaniei si Campia Romana.Peste secole pe aici au trecut drumuri militare si strategice,rute comerciale,ori s-au format locuri de transhumanta a turmelor din Ardeal spre Baltile Ialomitei si Lunca Dunarii. Primii care au intuit importanta acestor vai lesnicioase de trecere a Carpatilor au fost romanii. Dupa pacea din 102,intinzandu-si stapanirea asupra Banatului,Olteniei si Campiei Munteniei,ei au construit pe Valea Teleajenului si Telejenelului un drum pietruit,o,,via strata“folosit doar in scopuri militare.Un al doilea drum roman,mult mai des utilizat,in special in scopuri comerciale,trecea Carpatii pe Plaiul Manailei si Pasul Tabla Butii si continua in Ardeal pe sectorul superior al Vaii Buzaului.Drumul acesta,numit si ,,Drumul mare de pe Plai”,a avut o importanta deosebita in istoria veacurilor ce au urmat stapanirii romane.(a se vedea articolul,,Drumuri uitate-Tabla Butii.) Dupa Nicolae Iorga toponimul de Teleajen(Telejin,cum il denumea cronicarul Miron Costin) ar putea provenii de la cuvantul telega,telegi-drum de care… Printre cele dintai acte scrise despre comertul romanesc sunt unele care fac referire si la Valea Teleajenului. In privilegiul acordat la 28 iunie 1358 de Ludovic cel Mare brasovenilor,li se confirma acestora libertatea de a trece cu marfurile lor pe valea din vechiul judet al Sacuienilor,pe la Tabla Butii si Plaiul Butiilor. In noiembrie 1368 oastea trimisa de Ludovic de Anjou impotriva domnitorului roman Vladislav Intaiul va treca muntii prin aceste locuri si fiind invinsa de Dragomir,parcalabul cetatii Dambovita,va fi nevoita sa se retraga in graba pe acelas drum. In 1474 moldovenii lui Stefan cel Mare,pornind razboi in Tara Romaneasca asupra lui Radu cel Frumos,omul turcilor,au ars faimoasa cetate Teleajna.Locatia acesteia nu a putut fi stabilita de istorici nici pana astazi,dar locul ei nu putea fi decat la iesirea Teleajenului din munte. Pentru a implini marele ideal al romanilor,in octombrie 1599 Mihai Viteazul porneste din Ploiesti cu ostile sale si trece Carpatii pe Valea Teleajenului si Buzaul superior printr-un mars fulgerator ce surprinde dusmanul complet nepregatit. O alta parte a armatei sale,sustinuta de o coloana de cazaci,trece in Ardeal pe la Cheia si Bratocea si face jonctiunea cu Mihai la Prejmer. Cardinalul Andrei Bathory nu a mai avut timp sa primeasca ajutoarele promise de polonezi si de Ieremia Movila din Moldova. Marele voievod avea sa fie urmat la tron de catre Radu Serban(1602-1611),un vrednic continuator al politicii sale. In septembrie 1602 Valea Teleajenului a fost martora bataliilor de la Ogretin si Teisani,cand oastea munteana a lui Radu Serban a aparat tara de invazia tatarilor,polonezilor si moldovenilor adusi de Simeon Movila,domn al Moldovei.Inca din august 1602 tanarul domn trecea muntii din Ardeal pe Valea Teleajenului in fruntea unei ostiri de peste 25000 de suflete(cu ajutor de la generalul Gheorghe Basta) pentru a-si cucerii tronul uzurpat de moldoveni. In batalia ce a urmat pe campul de la Teisani a avut loc si episodul luptei dintre Stroe Buzescu si Marza,cumnatul hanului tatar Gazi Ghirai. Se pastreaza un document prin care Radu Serban daruieste lui Radu logofat mosia Scheulestilor(langa Manastirea Crasna). ,,…domnia mea am socotit si am miluit pe sluga mea,Radu logofat,ca sa-i fie mosie lui si feciorilor lui si domniei mele pomana.” Deci asa se facea privatizarea pe vremea aceea:,,,…si domniei mele pomana”,fara spaga,ori comision. In anul 1637,cand incep razboaiele fratricide dintre Vasile Lupu si Matei Basarab,domnul muntean primeste ajutor militar di partea principelui Transilvaniei,Gheorghe Rakoczy.Oastea de ajutor trece muntii pe Valea Teleajenului si dupa victoria de la Soplea se va retrage pe acelas traseu. Incepand cu anul 1690 drumul de pe Teleajen e tot mai des folosit de catre turci in razboaiele lor cu austriecii.Era preferata aceasta ruta datorita largimii si usurintei cu care isi puteau trece in Ardeal ostile,proviziile si tunurile. Si aici un amanunt interesant.Chiar in 1690 turcii sunt insotiti pentru sprijin de ostile lui Constantin Brancoveanu.Dupa victoria de la Zarnesti domnitorul roman porunceste sa se darame cetatile austriece de la Varful lui Crai,aflate pe DRumul de pe Plai.Stim ca voievozii munteni domneau si peste Tara Fagarasului,Manastirea Sambata fiind ctitorie brancoveneasca.Deasemeni ne amintim ca marele domn si om de cultura a fost decapitat impreuna cu fii sai la Istanbul. De unde vedem ca muntenii luptau luptau contra austriecilor alaturi de turci,apoi domnul lor era mazilit.Mihai Viteazul era sprijinit de cazaci,principii maghiari sprijina pe Radu Serban impotriva moldovenilor,Stefan cel Mare vine peste Vlad Tepes,apoi il sprijina sa revina pe tron…Complicat rau!La scoala noi invatam ca dealungul intregii istorii romanii si-au aparat glia si credinta… Ceva mai tarziu,intre anii 1736-1739,sub comanda generalului Lubkovitz,austriecii ridica cetati la Vama Buzaului si Tabla Butii.(Ruinele cetatii le-am vazut vara trecuta,cand am amintit de ea in jurnalul ,,Muntii Tataru-cimitirul eroilor si cetatea vamii”.) 1870.Teodor Diamant.Socialismul utopic-Falagsterul de la Scaieni. Cu toate ca Primul razboi mondial poate fi considerat cel mai impresionant episod din istoria neamului nostru,despre desfasurarile lui in aceste locuri nu vom mai vorbi,faptele fiind prezentate cu alta ocazie. Sa amintim si de lucruri mai putin sangeroase. Cum Teleajenul strabate zone impadurite pe mai bine de jumatate din lungimea sa,exploatarea lemnului a cunoscut o mare dezvoltare,indeosebi incepand cu primii ani ai sec.20. In anul 1913 la Maneciu se pun bazele unei societati pe actiuni,numita Drajna-SA,societate cu profil de exploatare a lemnului.Pentru constructia fabricii de cherestea se aduc specialisti din Germania si Italia.Pentru transportul lemnului se construiesc,in paralel,funiculare fixe pana in bazinul Siriului,la Basca cu Cale si cale ferata forestiera pe valea Telejenelului. Paradoxal,cea mai mare dezvoltare a halelor de prelucrare si mai ales a cailor de transport a avut loc in timpul ocupatiei germane din timpul Primului razboi mondial.(Stim ca linia frontului se situa pe linia Carpatilor Orientali,iar in sudul Moldovei,pe aliniamentul Focsani-Namoloasa-Galati.) Cu simtul lor de gospodari,nemtii au prelungit calea ferata normala de la Valenii de Munte pana la Maneciu(si azi se pot vedea viaducte nemtesti peste Crasna si Valea Mare cand mergem cu trenul de la Ploiesti la Maneciu.) Mai mult,ei au impins capatul liniei de decovil de pe Valea Telejenelului pana La Valea Stanii si pe Teleajen pana la Cheia. La sfarsitul razboiului conducerea romana a fabricii a preluat totul de la nemti,fara nici cea mai mica distrugere. In anul 1934 calea ferata de pe Telejenel trece Carpatii prin Pasul Boncuta si coboara pe Valea Buzaului superior pana la pina la punctul de exploatare Strambu,pe rama estica a Ciucasului. Pe Teleajen linia de decovil este prelungita pana in Valea Berii,pe deasupra Cheilor Cheitei,pe traseul actual al soselei DN1A. Transportul pe liniile ferate forestiere s-a desfiintat in anul 1970,ca urmare a distrugerilor considerabile datorate apelor mari din acel an. Dupa Revolutie activitatea fabricii de cherestea a cunoscut un vadit declin,in prezent in fabrica poate fi intalnit un singur paznic,o picatura neinsemnata intr-o mare tara de paznici. Totusi functia Vaii Teleajenului de importanta ruta de transport peste Carpati ,,se simte bine”,caci DN1A a devenit un iad de cand tirurile au fost alungate de pe Valea Prahovei. Varsta unui munte poate fi perceputa si prin istoria oamenilor care se invart in jurul lui, prin miturile si legendele ce plutesc pe creste ca o ceata luminata de halourile celor care au trecut vreodata pe acolo. Urme de viata omeneasca au dainuit aici din comuna primitiva. Prezenta unei asezari apartinand culturii Ciomortan semnalata in Costenii Pustii, langa Maneciu,demonstreaza ca Valea Teleajenului a fost locuita inca de la inceputul epocii bronzului. Resturile de arme si unelte agricole descoperite aici sunt identice cu cele semnalate in depozitele de la Uioara-Turda si Dipsa-Nasaud, lucru care demonstreaza inca odata ca nicicand Carpatii n-au constituit o stavila, ci dimpotriva, o fireasca punte de legatura a populatiilor. Neafectata intr-o masura prea mare de trecerea popoarelor migratoare, totusi incepand cu feudalismul timpuriu rutele comerciale, de care am vorbit mai inainte, au fost puse de catre domnitori sub paza comunitatilor locale. Cei care executau serviciul de paza al plaiurilor se numeau plaiesi. Intr-un hrisov al lui Dan al II-lea, unul din urmasii lui Mircea cel Batran, referitor la unele danii catre vatafii plaiesilor din zona, se face referire la un anumit Barseanu, nume care ma duce cu gandul la unul dintre cele doua personaje ale poeziei ,,Dan,capitan de plai” a lui Vasile Alecsandri:,,Barsan pletos ca zimbrul,cu pieptul gros si lat…” Pornind de la unele denumiri de localitati din nordul Munteniei: Maneciu Ungureni, Posesti Ungureni in Prahova si Capataneni Ungureni in Arges, s-a pus in evidenta un proces de roire a unor intregi populatii romanesti din sudul Ardealului si tinuturile secuiesti spre localitatile de peste munte de care aminteam. Cauzele care au condus la astfel de exoduri au fost multiple, sociale, economice, religioase, datorate conditiilor precare de viata a romanilor in cadrul stapanirii maghiare si mai tarziu austro-ungare. E posibil ca unele familii din Maneciu Ungureni sa se fi stabilit aici inca din vremea razboiului taranesc din 1514, dupa marea ridicare a taranimii sub conducerea lui Horea, din 1784-1785, ori ca urmare a prigoanei religioase instituita in Ardeal de imparateasa Maria Tereza. Fenomenul de migrare capatase o asemenea dimensiune incat domnitorul Alexandru Ipsilanti, pentru a incuraja stabilirea acestor fugari in Tara Romaneasca, le creaza un regim fiscal de favorizare. Aici se intalnesc numeroase nume mocanesti, terminate in -oiu, asemeni cu cele din Moeciu,ori Tara Barsei:Filipoiu,Piroiu,Tudoroiu,Cepoiu… Spre sfarsitul sec.18 spatarul Mihai Cantacuzino cumpara ,,prin silnicie“si abuzuri mosia Facaienilor din hotarul satului Maneciu,pentru a fi oferita ca danie Manastirii Sinaia,al carui ctitor era.Pe acesta locuri s-a coastruit un schit de calugari ce apartinea de Manastirea Sinaia. Se pare ca dreptatea avea sa vina tot,,de sus”, caci in urma groaznicii ciume din anul 1813, din vremea lui Caragea Voda, calugarii aveau sa piara pana la unul. Molima a lasat urme adanci si in populatia locala. Din acea vreme a ajuns prin viu grai pana la noi legenda Facaienilor. Spun batranii ca demult, in vremea lui Ioan-Voda Caragea, o mare napasta s-ar fi abatut asupra oamenilor din aceste locuri, s-ar fi incins o molima care se chiama ciuma. Unii dintre ei, de frica mortii au chibzuit ca cel mai nimerit lucru ar fi sa fuga din sat pana a fi cuprinsi de moarte. Printre acesti sateni se aflau mos Posea si lelea Dobra, o vadana saraca. Mosul, cu un sac de cartofi in spate, baba cu o vaca de lant au pornit pe poteca ce duce spre Poiana Lunga. Impovarat de greutatea desagilor mosul s-a oprit intr-o poiana aparata de padure si a petrecut acolo doua veri si doua ierni chivernisindu-se cu cartofii rasaditi. Cand urgia a trecut, oamenii care au scapat cu viata si-au amintit de ei si i-au cautat. Locul unde a fost gasit mos Posea se cheam acum ,,Groapa Unchiasului”. Pe lelea Dobra n-au mai aflat-o… Doar vaca s-a intors singura in sat. Magura Maneciului din Poiana Lunga se mai cheama si Varful Dobrii. Spre sfarsitul sec.19 intrega padure de pe Valea Telejenelului, cat si Muntele Zaganu se aflau in proprietatea familiei Greceanu. (La Buzaianu, pe Telejenel, se mai pot vedea ruinele conacului Greceanca.) Aceasta concentrare a proprietatii a facut posibila trecerea la o exploatare superioara a lemnului de catre Fabrica de cherestea din Maneciu. De atunci ne vin mai multe poezii populare de revolta sociala.

,,Teleajen,Telejenel
Vai de bietul ciobanel!
Ciobanel batut de ploaie
Rebegind dupa vreo oaie.
-Ciobanele chiciurean
Cu fluier si cu mintean,
Ia-ti oitele plapande
Si du-le mai inspre munte,
Spre Culmea Zaganului,
Nu-n Muntii Greceanului.
Caci Greceanu e hapsan
Peste toti se vrea stapan.”

Mama povestea ca in una din verile anilor 50(poate 1951) s-au intamplat niste fapte care au ramas adancite in memoria satenilor. In piata din centrul satului au fost adusi impuscati doi ,,haiduci” din banda lui Draganoiu.Doua zile au fost lasati pe scara unei pravalii pentru a putea fi vazuti de toata lumea.,,Haiducii”,care erau paziti de un soldat cu pusca si erau prezentati ca hoti si raufacatori,cu siguranta erau eroi din rezistenta anticomunista.Cum tata era comunist a evitat sa discute de episodul acela. Mult mai tarziu,dar tot din vremea exagerarilor comuniste,am o amintire cu ziua cand am descoperit sub patul din camera din fata doua icoane mari si deosebit de frumoase,asa cum mai vazusem la biserica din sat si la Manastirea Cheia.Erau mostenite de mama de la bunii ei,dar tata se temea sa le puna pe pereti. Icoana Sfantului Ioan Botedzatorul sta acum la loc de cinste,in dormitorul nostru,pe peretele de la rasarit si o candele licareste sub ea in zilele de sarbatoare. Bunica avea o vorba,,demult,de cand cu lupchii ai albi”.,,Cum sa fie lupi albi,bunico?Poate ursi albi.”,,Nu,asa spuneau batranii ca intr-un timp dadeau tarcoale satului o haita de lupi albi.” Probabil o fi fost vorba de o mutatie genetica,ori niste ,,albinosi”,cum rar se afla si printre oameni.Ceva asemanator am vazut si eu pe la 10-11ani:vrabia alba. Toti vecinii erau incantati:,,ai vazut vrabia alba?“si nu doar prietenii de joaca,ci si unii mai in varsta,deci mai credibili. Intr-o zi insorita de vara ma intorsesem de la Teleajen,unde facusem baie si acum stateam ca sarpele la soare sa ma incalzesc.(Dupa o baie in Teleajen o saptamana esti in hipotermie.) Cum picoteam,deschid ochii la un carait al clostii si vad vrabia alba intrun mic card ce se lasase pe malaiul puilor. N-am avut curaj sa misc, sa o strig pe mama… Apoi a venit clsca cu puii dupa ea si vrabia alba a zburat. In schimb eu am intrat in randul credinciosilor. Tata a fost mecanic pe o locomativa cu abur. La cele sapte mocanite de la Fabrica lucra o echipa de 14-15 mecanici, toti prieteni buni cu tata. Intre familiile noastre era o legatura de prietenie cum n-am mai aflat pana in zilele noastre. Doua intamplari s-au transformat cu timpul in povesti. Intr-o zi de vara se pornisera sirenele de la toate locomotivele.Se auzeau in tot satul.Apoi se porni sa sune si sirena de la fabrica…,,Suna fabrica,ce nenorocire s-o fi intamplat!“se intrebau toate vecinele.La difuzoarele statiei comunale se faceau apeluri continue pentru voluntari care sa mearga cu trenurile la Schinda,pe Telejenel.Ardea padurea!Toti ai casei am stat cu sufletul la gura pana a venit tata,tarziu in noapte,din misiune. Cand mergi cu masina la Cheia,la 2km mai sus de Maneciu,cobori cateva serpentine largi,deosebit de frumoase.La capatul lor de jos e o zona cu alunecari de teren.Vechea linie de decovil era la 10m sub nivelul soselei,i dreapta.Se pare ca o alunecare de teren a deformat liniile caii ferate si un tren ce venea de la Cheie incarcat cu busteni a cazut in prapastie cu locomotiva cu tot.Mecanic s-a intamplat sa fie nenea Vasile Podos,poate cel mai vesel,mai pus pe sotii si mai iubit de cei mici,din tot anturajul familiilor noastre.Am suferit alaturi de familiile celrlalti colegi,dar m-am bucurat ca n-a fost tata. Povestea cu pesterile.Reteaua de apa potabila a satului avea doua surse:Vana Rece,un izvor captat chiar deasupra satului si Izvorul Paraului Sacuianca,sus in munte,sub Poiana Mare.Atunci era un singur angajat care avea grija de intrega retea:Ionel,vecinul meu mai mare. Dupa ploi mai mari venea la mama sa-mi dea voie sa merg cu el in Poiana Mare,sa-i tin de urat si sa-l ajut sa curete de frunze gratarele de la captare.Eu il asteptem dincolo de poarta… Pe drumul din padure imi povestea ca dincolo de Poiana Mare,in alti munti,sunt niste pesteri adanci.El nu le vazuse,dar era foarte convins de existenta lor.Eu n-am crezut mult timp:zona nu e de calcare,ci de gresii si flis de Bobu. Cu cativa ani in urma am citit in revista Muntii Carpati despre descoperirile facute de Ica Giurgiu si colegii sai in Muntele Paltinetul,din sudul Muntilor Grohotis.Era vorba de mai multe pesteri in gresie si chiar in zona in care le banuia Ionel ca sunt. Trebuie ca intr-o zi sa trec cu revista pe la el:,,ai avut dreptate,domnule!” Povesti ar mai fi,cu urs caruia i s-a facut manechiura cu toporul pentru ca vroia sa scoata o grinda din peretele colibei si sa intre peste oameni in casa…cu urs care a primit o mana de alice in fund tocmai cand vroia sa intre pe fereastra in Cabana Valea Stanii…dar parca prea am trece la ,,vanatoresti”… In final revin la dilema de la inceputul acestei serii de trei articole:e vazut Ciucasul ca un munte batran,ori ca unul tanar? Eu m-am straduit sa arat ca-i batran,ca oamenii sunt vechi…dar am descoperit un intres deosebit din partea celor tineri in cele peste 1000 de accesari ale jurnalului meu,,Varful Ciucas si Culmea Bratocei in lumina… Intr-un pustiu muscat de seceta poetul poate doar sa aminteasca existenta ploii,nadejdea e in Dumnezeu.

Recomandă articolul unui prieten! Tipăreşte pagina

 

Comentarii