REŢEAUA HIDROGRAFICĂ - Munţii Noştri nr. 34 Ciucaş - de Maria Rodica Niculescu Nov 9, 08:36 PM

Teritoriul Masivului Ciucaş este brăzdat de pîraie ce aparţin la trei bazine hidrografice: Buzăului, Teleajenului şi Tărlungului. În drumul lor spre regiunile mai joase de la poalele muntelui, apele au săpat văi adînci, dînd naştere adesea unor chei sălbatice sau formîndu-şi lunci largi şi terase. O trăsătură caracteristică a hidrografiei Ciucaşului o constituie faptul că la obîrşie văile sînt lipsite de apă, izvoarele propriu-zise apărînd abia la circa 1 200-1 350 m altitudine, la baza conglomeratelor din care este alcătuit masivul.
Liniştite pe vreme frumoasă, dar necrezut de năvalnice pe timpul averselor, apele ce coboară pantele muntelui sînt limpezi şi bine oxigenate, ele asigurînd condiţii prielnice dezvoltării păstrăvului.
TELEAJENUL, deşi ocupă locul doi în aria Masivului Ciucaş, dupa suprafaţa bazinului, face parte organică din masiv, această vale fiind cea mai accesibilă turiştilor. Hidronimul Teleajen a desemnat, din vechime, acea vale cu drum de care (telegi), pe ea făcindu-se legătura dintre Muntenia şi Transilvania. Prin sectorul său superior, numit Pirîul Berii, el desparte Culmea Bratocei de Culrnea Gropşoarele – Zăganu. Teleajenul are o lungime de 113 km, din care zonei de munte ii revin 27 km, iar Masivului Ciucaş (pînă la confluenţa cu Tîmpa) numai 10 km. Izvorul propriu-zis al Teleajenului, cunoscut şi sub numele de Piriul Berii, care se pare că işi are la origine tot un cuvînt slav, cu semnificaţia a duce, a purta (ber), se găseşte la circa 1 350 m altitudine, apa ivindu-se de sub stiva groasă de conglomerate, şi este marcat de fîntîna ,,Nicolae loan”, construită în memoria fostului preşedinte al asociaţiei turistice ..Romania Pitorească”, fîntînă ştiută în trecut sub denumirea de ,,Trei Izvoare” (în prezent, refăcută, are numai două guri).
In amonte de izvor, valea Pîrîului Berii, impreună cu micii lui afluenţi, este lipsită total de apă, cu excepţia perioadelor cu ploi torenţiale. De aceea, profilul longitudinal este accentuat, cu multe repezişuri, iar în albie se intîlnesc bolovani cu dimensiuni mari, trunchiuri şi crengi aduse de viituri. După circa doi km de la izvor, versanţii se depărtează, valea lărgindu-se considerabil. Intrăm în mica depresiune cu fundul plat, unde apa curge lin, loc cunoscut drept Podul Berii. Aici, lîngă podul şoselei, este şi locul de vărsare al Pîriului Roşu ce coboară de sub Muntele Roşu, precum şi cel al pîriului Bratocea, care işi are obîrşia sub Colţii Bratocei şi se uneşte cu Pîrîul Berii într-o porţiune mai joasă, în care primăvara apa musteşte abundent. Din aval de pod pînă în staţiunea Cheia, rîul este cunoscut sub numele de Cheiţa – de la care şi-a luat numele şi staţiunea – panta lui se accentuează, iar valea se ingustează pe circa 1,5 km, fiind încadrată de versanţii abrupţi ai culmilor Balabanu şi Babeş. Aici intîlnim cascade şi repezişuri, în prezent mult atenuate datorita materialului degajat în timpul construcţiei şoselei, fapt care a diminuat şi sălbăticia lui iniţială. În dreptul cheilor, Cheiţa primeşte afluent pe dreapta Babeşul, care coboară uneori involburat, cu numeroase cascade. Imbogăţită cu apele Babeşului, Cheiţa îşi continuă drumul prin valea strîmtă, printre blocuri mari de piatră, ca apoi să pătrundă în frumoasa depresiune de la Cheia, unde primeşte pe stinga Pîrîul Cucului, curgînd printre maluri joase. După ce străbate staţiunea, un grup de pîraie ce işi au obirşia sub muntele Zăganu – Tîmpa, Gropşoarele, Zăganu şi Baicu -, unite sub numele de Tîmpa, îmbogăţesc zestrea de apă a Teleajenului, care se indreaptă spre sud, către Măneciu Ungureni.
Telejenelul, cel mai important afluent al Teleajenului, îşi intinde obirşiile pînă sub Pasul Boncuţa si în Culmea Stincoasă din estul Ciucaşului; el este cunoscut sub denumirea de Telejenel abia din Poiana Valea Stînei, unde se înmănunchează mai multe pîraie – Boncuţa, Valea Stînei, Pîriul Alb şi Pîrîul Cetăţii. Boncuţa, socotit izvorul Telejenelului, coboară liniştit de sub cumpăna de ape cu Buzăul, avînd un curs scurt şi domol, umbrit de pădure pînă la Poiana Valea Stinei.
Valea Stinei, pîrîu cu un traseu mult mai lung, îşi are obirşia mult spre nord, pe versantul nordic al Culmii Stincoase. Valea lui este lipsită de apă în cea mai mare parte (pînă la circa 1 200 m), dar din punct de vedere turistic prezintă interes deosebit prin frumuseţea cheilor. Unit cu Boncuţa în poiana ce-i poartă numele, contribuie la alimentarea lacurilor de la păstrăvărie. Tot dinspre Culmea Gropşoarele -Zăganu răzbate şi Pîrîul Alb, numit astfel datorită calcarelor pe care le străbate. Iipsit în majoritate de apă, el curge printre culmile Şuviţelor şi Gropşoarele – Zăganu, formînd chei pitoreşti. După ce culege cîteva vîlcele pe dreapta, unele cu apă, se uneşte cu Pîrîul Sterp, apoi se îndreaptă spre Telejenel completîndu-i zestrea de apă. Pe stînga, Telejenelul primeşte apele Pirîului Cetăţii, pîrîu bogat, cu izvoarele în Masivul Tătaru, sub Tabla Buţii, unit cu Pirîul Caprelor, Chiojdu şi Mănăila, şi acesta lăsîndu-şi bogăţia de ape în dreptul păstrăvăriei. Mai jos, pe dreapta, Şipotele venit de sub Vîrful Zăganu coboară printre culmile Buzăianu şi Căzăturile, se uneşte cu Buzăianu şi se pierde în Telejenel. După ce străbate un mic defileu, Telejenelul se varsă în Teleajen, la nord de Măneciu Ungureni. Ia confluenţa lor se construieşte un baraj pentru apă industrială. Oglinda apei ce se va adînci prin două braţe va spori si valoarea peisagistică a regiunii.
BUZĂUL curge pe teritoriul Ciucaşului pe o lungime de circa 15 km (pînă la Vama Buzăului); el îşi adună apele prin intermediul a două izvoare ce vin din direcţii diferite: Pîrîul Fetei, cu obîrjia în culmile nord-vestice ale Muntelui Tabla Buţii, si Pîrîul Strîmbu, cu obîrşia în versantul nordic al Ciucaşului şi cu traseu foarte sinuos. Înainte de a culege pe dreapta afluenţii Chiruţca Seacă şi Plscul cu Apă, Pîrîul Strîmbu coteşte brusc spre sud, apoi, unit cu ele, formează frumoasele chei tăind bara de calcare ce se continuă dinspre Piatra Laptelui; mai primeşte ca afluenţi, tot pe dreapta, Pîrîul Laptelui şi Albele şi, printr-un cot brusc, se varsă în Buzău. În continuare, rîul se îndreaptă spre nord către Vama Buzăului; aici Buzăul primeşte pe stînga unul din principalii lui afluenţii – Dălghiul – care îşi adună apele de pe pantele nordice şi vestice ale Masivului Ciucaş, precum şi de pe cele estice ale Teslei şi Dungului. Dălghiul curge, la început, pe direcţie sud-nord, avînd o pantă accentuată cu profil în ,,V”, luncă redusă şi versanţi împăduriţi. Numai după confluenţa cu Pîrîul Prundu, valea se lărgeşte în mica depresiune din Poiana Dălghiului. Dincolo de confluenţa cu Dălghiaşul, venit din stinga, Dălghiul işi schimbă brusc direcţia spre est, valea se lărgeşte şi mai mult, apar tarase întinse. Ocolind pe la nord Masivul Ciucaş ei se varsă în Buzău după ce işi ingustează temporar
TĂRLUNGUL drenează partea de vest a Ciucaşulul prin două pîraie: Babarunca, insinuat între Muntele Tesla şi Culmea Bratocei, cu un curs sinuos, versanţi impăduriţi şi chei sălbatice şi Ramura Mică, care izvorăşte de sub Muntele Babeş, pîrîu ce poartă la obirşie numele de Chisconu. Ramura Mică însoţeşte o bună parte şoseaua naţională; unită cu Babarunca, ea se varsă în Tărlung în apropierea cabanei Babarunca. De la această confluenţă, Tărlungul avînd o vale largă, cu poieni întinse, se indreaptă către Depresiunea Birsei.

Recomandă articolul unui prieten! Tipăreşte pagina

 

Comentarii