AŞEZARE Şl LIMITE - Munţii Noştri nr. 34 Ciucaş de Maria Rodica Niculescu Nov 12, 10:27 PM

Situat în partea centrală a Carpaţilor, în grupul muntos al Carpaţilor de Curbură, Masivul Ciucaş se detaşează net faţă de regiunile înconjurătoare prin abrupturile sale, dar în special prin peisajul variat dat de conglomerate şi calcare. Ciucaşul nu scapă privirilor din orice parte l-ai vedea. Dacă porneşti pe Valea Teleajenului, el se remarcă pe fundalul peisajului de îndată ce depăşeşti Vălenii de Munte; de la Intorsura Buzăului închide zarea spre sud-vest; venind dinspre Braşov, pare inaccesibil prin masivitate, dar irezistibil de atrăgător prin formele de relief. Masivul Ciucaş este cuprins intre 45o25’ şi 45o35’ latitudine nordică şi 25o55’ şi 26 o longitudine estică şi ocupă o arie destul de restrînsă (circa 200 km2) faţă de alte unităţi montane din ţară. Iimitele faţă de munţii înconjurători sînt îndeobşte reprezentate de văile riurilor care îl încercuiesc ca un inel, între acestea şi înălţimile maxime intîlnindu-se denivelări de circa 1000 m.
Spre est, valea superioară a Buzăului, care se îndreaptă către nord şi Valea Boncuţei de la obîrşia Telejenelului, îndreptată spre sud, văi despărţite prin Pasul Boncuţa (1078 m), formează limita spre Masivul Siriu şi Munţii Tătaru, ceva mai scunzi, alcătuiţi din culmi domoale acoperite cu păduri întinse şi păşuni pe creştet.
Spre sud, Depresiunea Cheia, continuată spre nord-est de cursul superior al Teleajenului (Valea Berii), culoarul Bratocei şi apoi pîrîul Ramura Mică (afluent al Tărlungului) separa Ciucaşul de Munţii Grohotiş (1767 m) şi de prelungirile nord-estice ale acestora – Bobu Mare (1757 m) şi Babeş (1684 m). Deşi Munţii Grohotiş, cu culmile lor Bobu Mare şi Bobeş, constituie munţi aparte vor fi incluşi în circuitele Ciucaşului, nefăcînd obiectul unei lucrări independente.
Fig. 1 Aşezarea geografică şi limitele Masivului Ciucaş
La vest, limita propriu-zisă este formată de văile pîraielor Ramura Mică, Tărlung, Tesla şi a unui pîrîu de obirşie al Zizinului. Acestea îl despart de prelungirile sudice ale Munţilor Întorsurii, avînd culmi domoale situate la 1 000-1200 m. Valea Dălghiului este cea care, în unduirea ei către est, formează limita nordică a masivului, tot spre Munţii Intorsurii, lăsînd de o parte şi de alta mici terase, cu păşuni şi fîneţe sau plopi şi sălcii care işi pleacă graţios crengile spre apa liniştită. Privit de aproape, Masivul Ciucaş este deci bine delimitat prin văi sau culoare depresionare – Telejenelul, Buzăul, Dălghiul, Babarunca şi Ramura Mică, la care se adaugă depresiunile Cheia şi Poiana Valea Stînei ca îmbietoare locuri de odihnă. Numai spre sud-vest Munţii Grohotiş, cu promotoriul Muntelui Babeş, par să-i concureze prin înălţime, însă aspectul domol al culmilor îi deosebesc clar de Masivul Ciucaş.

Recomandă articolul unui prieten! Tipăreşte pagina

 

Comentarii