FLORA Şl VEGETAŢIA - Munţii Noştri nr. 34 Ciucaş de Maria Rodica Niculescu Nov 9, 08:29 PM

Bogăţia şi diversitatea elementelor care alcătuiese covorul vegetal al Masivului Ciucaş se datoresc şi ele condiţiilor impuse de climă, relief, soluri, precum şi aşezări geografice a ţării la răspîntia mai multor areale de vegetaţia a numeroaselor plante. Din oricare parte am urca în Masivul Ciucaş, primii paşi ne poartă prin poienile de la poalele muntelui şi apoi prin pădurea de amestec care inconjură muntele ca un briu de la 800 la 1 400 m. Ea este formată predominant din fag (Fagus sylvatica), care pe alocuri constituie păduri masive, formînd asociaţii pure de făgete. Asociat intîlnim carpenul (Corpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), gorunut (Ouercus petraea), ulmul de munte (Ulmus glabra) sorbul (Sorbus aucuparia), iar mai jos mesteacănul (Betula verrucosa) care-i dau un aspect mai variat.
Pe văi pătrund păduri de arin formate din diverse specii (Alnus glutinosa, A. incana), cu frunze verzi albicioase, care devin argintii în razele soarelui. În etajul montan superior şi subalpin apar stufărişuri de arin verde (Alnus viridis). Cînd primăvara începe să mijească, poienile si podurile prind viaţă. Florile scot capul din frunzişul de rugină sau din iarba uscată, iar mugurii fagilor, ascuţiţi ca nişte suliţe, încep să se deschidă în evantai, formînd minunata coroană prin care se hraneşte copacul. Intîi isi foc apariţia gingaşele cupe de ghiocei (Galanthus nivolis) şi moseaua ciutii (Erythronium denscanis) cu splendidele ei flori alb-roşietice, cu stamine albastre şi frunze verzi cu pete albe, care impreună cu ghioceii, vestesc începutul primăverii. După topirea zăpezii işi deschid florile vioreaua (Scilla bilolia), dediţeii (Pulsatilla alba), brînduţa de primăvoră (Crocus heufelianus), cu cupe violete, ciuboţica cucului (Primula ollicinalis), cu flori galbene aşezate ca o umbrelă, spînzul (Helleborus purpurascens), cu flori verzi, floarea poştelui olbă sau galbenă (Anemone nemorosa, A. ranunculoides), brebenelul de munte (Corydalis cava), cu flori albe sau roşietice aşezate în ciorchine, vinariţa (Asperula odorata), cu petale mici albe, leurda (Allium ursmum) cu flori albe ca nişte steluţe adunote în umbrele sau toporaşii (Viola silvestris) şi laptele cucului (Cuphorbia amygdaloides) cu latexul otrăvitor.
Pe văile umede sau unde musteşte apa, coada calului (Equlsetum palustre) formează, uneori, mic) pădurici, iar brustanul sau lăptucul oii (Telekia speciosa) se remarcă prin frunzele late şi florile mari galbene. Şi tot aici sau pe coaste, florile albastra de nu-mă-uita (Myosotis palustris, M. silvatica) se adună în buchete. Alături de flori, pîlcuri de ferigi (Athyrium iilixmas, A. Iilix-femina) sau feriguţele (Polypodium vulgare), care se agaţa pe stînci sau stau la rădăcina arborilor, dau eleganţă pădurii.
Fîneţele încep să se coloreze mai întîi în galben apoi apar cupele de campanule şi albul margaretelor, ca în iunie să devină multicolore. Nu lipsesc garofiţele (Dianthus superbus), orhideele şi vulturica (Hieracium auriantlacum), păiuşul roşu (Festuca rubra), bulbucii (Trollius europaeus), ca un mic trandafir galben, plantă ocrotită, toate unduindu-se lin în adierea vîntului. În luminişurile tăieturilor masive se instalează zmeurul (Rubus idaeus), iar la baza cioturilor de fag aproape putrede sau prin luminişuri găsim pîlcuri da fragi (Fragaria vesca). Tot aici işi fac apariţia iarba stupului sau roiniţa (Melissa ollicinalis) cu flori alba cu miros de lămîie, degetar (Digitalis grandifiora) cu flori galbene ca nişte clopoţei, iova (Salix caprea), socul (Sambucus racemosa) şi zburătoarea (Chamaenerion angustifolium), plantă meliferă ce ajunge pînă la 2 m înălţime, cu flori rosii care transformă muntele în buiuieniş, mai ales toamna cînd seminţele se îmbracă intr-un puf bogat ş.a.
Pădurea de fag este bogată şi în ciuperci sau bureţi. Dintre cei comestibili amintim bureţii lăptoşi (Lactarius delidosus), mînătărcile (Boletus edulis), bureţii vineţi (Cortinarius violaceus), ghebele (Callybia longipes) ş.a. Ia limita sa superioară, fagul se întrepătrunde cu răjinoasele, în cele din urmă cedînd locul acestora. Totuşi, în Masivul Ciucaş, datorită inversiunilor termice, molidul coboară mult pe văi, cînd acel farmec de neuitat pădurii toamna, prin coloritul său variat. Pădurile de conifere sint constituite, predominant, din molid (Picea abies) formind asociaţii de molidişuri. Răzleţ întîlnim bradul (Abies alba) şi laricele sau zada (Larix decidua), conifer cu frunze căzătoare, pe care il găsim în pilcuri în capătul de nord şi în estul staţiunii Cheia, pe Zăganu, punctînd pădurea de pe Culmea Albele sau dinspre Pasul Bratocea cu coroana lui mai rămuroasă şi acele fine.
Coniferele îmbracă pantele masivului pînă la 1 500-1 600 m altitudine sau pătrund pe văi sub forma unor lobi. Tulpina dreaptă se inalţă spre lumină, unde se dezvoltă şi coroana în formă de trunchi de con. Ramurile mlădioase sint încovoiate în jos, spre a suporta greutatea zăpezii, iar frunzele sînt ascutite şi pieloase pentru a rezista vitregiilor climei. Conurile bărbăteşti se adună în vîrful ramurilor de jos, spre deosebire de cele femeiesti, care se află pe crengile din vîrf. Desimea coroanelor le face mai mohorîte, vegetaţia infiripîndu-se sporadic pe coastele cu mici lumlnişuri si este formată îndeosebi din muşchi si ferigi. Muschii (Polytricum comune, huidium ablalinum, Mnium undulatum etc.) formează perniţe moi, umede. Ferigile, multe comune pădurilor de fag, se adună în boschete sau se agaţă de stinci. Specific este şi brodişorul (Lycopadium clavatum) care te tîrăşte pe pămînt ca şerpii. Dar coniferele nu sint ferite de aprigul duşman mătreaţa bradului (Usnea longissima) care, uneori le sufocă. După topirea zăpezii marginea pădurilor de molid se ingălbeneşte de ciuboţica cucului (Prlmula elatior), iar micile luminişuri sînt inviorate de florile purpurii de breaban (Cardamine glanduligera) sau de crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) cu florl albastre co niste steluţe. În mai-iunie degetaruţul (Sildanella montana), cu clopoţei albaştri, umplu luminişurile. O dată cu vara, pînă toamna tîrziu, gingaşii clopoţei (Campanula napuligera, C. rotundifoiia) se clatină pe tulpinile lor delicate. Strîns la baza mofizilor sau prin muşchi creşte măcrişul iepuresc (Oxalis acetosella), ca un trifoi, cu gust acrişor; pe alocuri se ivesc şi părăluţele de munte (Pirola uniflora), cu flori mici albe, plăcut mirositoare.
De la 1600 m înălţime începe domeniul vegetaţiei subalpine cu tufărişuri si pajişti. Condiţiile climatice – vîntul puternic, presiunea mai scăzută care favorizează evaporaţia, perioada scurta de vară -fac ca aici să se dezvolte o vegetatie specifică.
Maria Ciucă (1984) apreciază că din cele circa 10 000 ha de pajişti din Masivul Ciucaş, 2 606 ha reprezintă pajiştile alpine care cuprind 600 specii, 140 fiind menţionate pentru prima oară în Ciucaş, unele endemisme, elemente dacice sau rarităţi. Molizii apar sporadic, se chircesc sau au coroana în formă de steag datorită frecvenţei vînturilor dintr-o anumită direcţie. jneapănul (Plnus mugo) vegetează sub limita sa superioară în mici pîlcuri pe Culmea Bratocea şi la nord de Vîrful Ciucaş, avind regim de ocrotire. Alături de el, întîlnim ienupărul (Juniperus sibirica), fie pur, fie formînd asociaţii împreună cu afinul (Vaccinium myrtillus) acoperind mari suprafeţe mai ales pe versanţii nordici şi nord-vestici. Dar ceea ce a făcut faima Ciucaşului şi a creat chiar un toponim, datorită culorii pe care o capătă muntele în văpaia înfloririi fui (Muntele Roşu), este smirdarul sau bujorul de munte (Rhododendron kot-schyf), o plantă lemnoasă din familia Ericacee, cu frunze lucioase, verzi şi iarna, ce creşte în special pe ,,dosuri de munte”(versanţii nordici şi vestici). Înfloreşte în buchete în perioada mai-iulie, cînd florile roz-violacee acoperă muntele ca un foc ce pîlpiie uşor în adierea vîntului. Toamna, deseori, găsim buchetele mici de flori (înflorite pentru a doua oară), dînd viaţă vegetaţiei ce începe să pălească. Pe alocuri asociaţiile de afin, ienupăr şi smirdar formează tufărişuri care ocupă circa 60% din totalul pajiştilor (Gropşoarele, Bobu Mare). Flora subalpină este compusă în majoritate din plante erbacee. Cele mai numeroase şi variate sînt ierburile ce formează pajiştile subalpine. Deşi căldura începe mult mai tîrziu decît în zonele mai joase, dogoreşte mai puternic datorită purităţii aerului micşorînd astfel perioada de vegetaţie a plantelor. Ia începutul verii predomină culorile albastru şi violet, iar în iulie – august galbenul şi albul. Primele flori care apar sînt brînduşele de munte (Crocus heulieanus) care răsar din omătul intîrziat aici, apoi degetăruţul (Soldanella hungarica ssp. major), ciuboţica cucului, sisineii de munte (Pulsatilla alba), ochiul găinii (Primula elatior, P. minima) violet deschis. În luna iunie stînjeneii pitici (Iris ruthenica) se adună în mici colonii pe culmea stîncoasă a Zăganului, pe Bratocea şi Tigăi; campanulele pitice (Campanula alpina), ale căror cupe albastru violacee se zăresc din iarbă, abundă peste tot. Iarg răspîndite sînt genţianele (Gentiana verna, C. precox, G. nivalis) cu clopoţei albaştri sinilii, dar mult mai rar, pe brînele însorite sau versanţii din Ciucaş, Gropşoarele şi Tigăi, putem zări ghinţura (G. Iutea), plantă ocrotită. Alături de păiuş (Festuca ovina, F. versicolar), firuţă (Poa alpina) şi păiuş roşu (Agrostis rupestris), pajiştile sint smălţuite de clopoţei (Campanula rotundifolia, C. napuligera), vulturică (Hieracium alpinum) cu flori mici galben-cărămizii, macul cucului (Luzula campestris), azalea tîrîtoare (Loiseluria procumbens), sclipeţii de munte (Potentilla ternata), anghelina (Angelica arhangelica). pîlcuri de arginţică (Dryas octopetala), garofiţele de munte (Dianthus superbus, D. tenuiiolius, D. compactus), albe, roz şl roşii, suav parfumcte, lingele voinicului (Nigritello nigra, N. rubra) plante ocrotite, roşioora (Hene acaulis), luceafărul (Scorzonera rosea), romaniţa de munte (Anthemis carpatica), ciurul zlnelor (Cariina acaulis), trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor), mărţişorul (Geum montanum) cu flori galbene, bujorul de munte ş.a.

Recomandă articolul unui prieten! Tipăreşte pagina

 

Comentarii